Mă furișez în grădina cu flori
și-Ți văd frumusețea în mii de culori.
Aud pașii Tăi ce aduc belșug
și Te aștept, deși îmi vine să fug.
Mă odihnesc pe o bancă sub bolta senină
și inspir mireasma Ta Divină.
Prin adiere Tu mă îmbrățișezi
și cu razele de soare, chipul meu îl luminezi.
În florile din jurul meu
văd amprenta Ta de Dumnezeu,
iar atunci când mă plimb în grădină
simt cum Tu mă iei de mână.
Pășind suav printre petale,
Te văd apărându-mi în cale.
Alerg către Tine să Te întâlnesc
și cu lacrimi de fericire să Îți mulțumesc.
(D.L, 25 iunie 2013)
2 comentarii:
Super dragutza poezia Dia, am dat share si pe blogul meu. Iti fac reclama :).
multumesc draga mea! stii cand am scris-o, nu?
Trimiteți un comentariu